Oamenii sunt frumosi, toti oamenii sunt frumosi. Si cine sunt eu? Nu stiu nimic de mine, inafara de faptul ca am o slabiciune pentru culoarea rosie si imi place sa ma plimb. Nu caut sub folia oglinzii, nu caut nimic, nu cred ca mi-ar placea sa stiu ce si cine sunt, dar totusi cine sunt eu?
Cine ma cunoaste? Cine imi stie obiceiurile? Cine ma cunoate?
Alerg in cerc si caut raspunsuri pe care oricum nu le voi gasi, dar continui sa caut, alerg in cerc, ma impiedic.
Imi plac cartile vechi cu praf pe ele, alea sunt carti frumoase, vechi si noi. Ma ridic si imi continui fuga in micul cerc. Ma intreb in treacat de ce am mainile mici si ma sprijin usor de linia orizontului. Ma las cufundata in ganduri. Mi-e somn, frig si sete. Nu stiu nimic despre mine, nu stiu ce caut aici sau de ce iubesc rosul. Stiu ca am mainile mici, de fapt nu stiu, asta am constat. Dar stiu oare ceva despre mine?
Nu cred. Se micsoreaza cercul orprindu-ma intr-un punct. Mi-e somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu