''prieteni''

 Ce sunt prietenii? eu am fost intotdeauna de parere ca nu am prieteni. ce or fi si aia prieteni? nimeni nu te ajuta doar asa de dragul tau, ca ai ochi frumosi sau par matasos, nimeni. pentru mine prietenii sunt niste persoane care iti tin isonul la prostii si iti mai zic din cand in cand un raspuns corect la o intrebare dintr'un test la biologie. Nu am intalnit nicioadat persoane devotata altor persoane, fie ca aveau moive ascunse sau alte cauze din pricina carora se purtau frumos cu altii, dar niciodata ceva sincer. aia sunt foarte putini, cine stie unde se gasesc?! de fapt nici nu am pretentia sa gasesc prieteni, dar macar asa..ca un fapt diver, ma intrebam cum de exista asemenea oameni si cat de rari sunt ei.oamenii aia care sa te urmeze la capatul pamantului, sa stige aceleasi prostii ca tine si sa'ti respecte dorintele si deciziile? nu i'am vazut nicioadata.

Loveste'te. Cazi. Plangi. Ridica'te

Fugi. Te opresti. Vezi vag unde ai ajuns. Te pierzi in neant si te asezi jos pe pamantul tare, aspru, uscat. Nimic nou. Ai mai fost aici o data, de doua ori, de trei ori, de o infinitate de ori. Cine ar putea crede ca totusi pasesti de fiecare data in acelasi loc, dar inca stai si privesti linistit in zare. Nu stii cine vine din spate, cine din fata sau din lateral. Stai cu frica'n san si astepti un minut, zece, douazeci. Un vant rece iti trece peste buzele umede si tremurande. Plangi. Nu stii la ce sa te astepti, ce vei face mai incolo, unde vei sta, daca vine cineva, nimic. Stii doar ca existi, dar nu stii pentru cat timp. Iti lipesti urechea de pamantul cald. Inchizi ochii si respiri. Il pipai, il simti, il iubesti, e al tau. Continui sa plangi usor, a inceput sa ploua. Te intinzi pe pamant, iti afunzi mainile in corpul sau, nu'l doare, nu se arcuieste sub mainile tale. E linistit. Nu mai ploua. E iar liniste. O raza minuscula de soare iti arunca umbra asupra pamantului. Te ridici.

Norii din visin

 Imi aduc aminte de prima data cand am privit cerul aproape o zi intreaga. Cred ca imi voi aduce mereu aminte de ziua aia. Era o zi de vara.Senin.Cald.Liniste.Undeva printr'o livada, cocotata pe creanga unui visin, dadeam forme norilor. Si ce fericita eram. Nu ma astept sa mai dau in viata peste un moment ca ala. poate si varsta era de vina. Mi-aduc aminte cum pe cer defila alene Fred Flinstone si dinozaurul lui si alte lucruri sau personaje indragite. Insa ce m'a marcat a fost faptul ca toate treceau, nimic nu statea pe loc. Doar eu. Cocotata in varful unui visin. Si treceau si nori, rar si avioane care lasau dare albe, treceau si o multime de ganduri mai apoi, si o mie de bucurii, sute de persoane nepasatoare, milioane de emotii si eu tot ramaneam acolo nemiscata, in varful unui visin.