Norii din visin

 Imi aduc aminte de prima data cand am privit cerul aproape o zi intreaga. Cred ca imi voi aduce mereu aminte de ziua aia. Era o zi de vara.Senin.Cald.Liniste.Undeva printr'o livada, cocotata pe creanga unui visin, dadeam forme norilor. Si ce fericita eram. Nu ma astept sa mai dau in viata peste un moment ca ala. poate si varsta era de vina. Mi-aduc aminte cum pe cer defila alene Fred Flinstone si dinozaurul lui si alte lucruri sau personaje indragite. Insa ce m'a marcat a fost faptul ca toate treceau, nimic nu statea pe loc. Doar eu. Cocotata in varful unui visin. Si treceau si nori, rar si avioane care lasau dare albe, treceau si o multime de ganduri mai apoi, si o mie de bucurii, sute de persoane nepasatoare, milioane de emotii si eu tot ramaneam acolo nemiscata, in varful unui visin.